Managementul carierei și inteligența artificială

  Înțelepții lumii au confirmat în diferite stadii ale istoriei umane că inteligența umană are un ridicat grad de corelare cu capacitatea de adaptare a obiectivelor la mijloacele disponibile și provocările momentului, în urmărirea unui scop elevat.

Adevărul acesta a creat după cel de al doilea război mondial, odată cu întoarcerea militarilor moderni din teatrele de luptă concentrate în Europa și Asia, un curent de concepte și metode practice de continuare a carierei personale dincolo de întreruperile/disrupțiile întâmpinate de fiecare individ, ca urmare a efectelor majore ale evenimentelor cu impact mondial. Ca un curent de educație și de instruire a forței de muncă, acestor principii, procedee și metode li s-a creat o categorie de studiu cuprinzătoare, numită managementul carierei.

Observăm că disrupțiile de mediu natural sau amenajat și discontinuitatea ocupării forței de muncă nu sunt un fenomen nou, acesta repetându-se în istorie după fiecare pandemie, cataclism sau ucidere masivă artificială de oameni. Mijloacele prin care revenirea la o activitate curentă, utilă și îndestulătoare au fost diferite și au marcat istoria umană, aducând spre dominanță diverse curente ideologice și denominațiuni spirituale. Formele utile prin care aceste mijloace au fost folosite au căpătat un statut de tradiție, ca o moștenire a unor vremuri renaștere și redescoperire a valențelor indestructibile prin reformare, existente între om și natura terestră.

În continuare, inteligența umană a dat naștere unor ”mașini” fizice sau teoretice/virtuale, menite în principal să reducă efortul brut și să economisească timpul zilnic alocat unor activități din marja de infrastructură. Aceste activități au fost abordate succesiv, mai apoi ciclic, în domeniul construcțiilor, al mijloacelor de transport, al utilajelor statice din domeniul industrial, iar în cele din urmă, din domeniul sănătății umane și a speciilor înconjurătoare. Evoluția nu a fost și nu poate fi liniară și separată deoarece inovațiile și invențiile aduse într-un domeniu, de exemplu agricultură, au putut fi adaptate cerințelor și condițiilor disponibile din toate celelalte domenii.

Acum, după părerea mea îndepărtat de realitatea palpabilă, tot ceea ce înainte purta numele de tehnologie, se reduce la procesul computațional și de transmiterea datelor. Noile generații au ocazia să nu mai fie conștiente că lumea virtuală astfel construită se bazează pe palpabila și încă dezvoltata infrastructură tehnică și de servicii. Ne gândim la rețelele locale de drumuri, cabluri și conducte care asigură condițiile de viață, comunicare și producție pentru însele aparatele care produc realitatea virtuală, cât și pentru oamenii care le gândesc, le produc și le utilizează.

Majoritatea domeniilor prin care dezvoltă algoritmii artificiali, creați de om în încercarea de a-și reprezenta natura și de a controla acele părți din aceasta la care nu are acces facil, sunt amintite în articolele și comentariile de specialitate ca ”tehnologie”. Mai multe generații, dintre care unele încă în viață, au o altă perspectivă asupra acestui termen, o perspectivă mult mai tangibilă, deși implică mașini și dispozitive extrase din devălmășia naturală și aduse în controlul și folosința oamenilor.

Urmând aceeași izolare conceptuală, algoritmii cibernetici și instalațiile pe care aceștia îi folosesc sunt interpretați ca inteligență artificială. Desigur că intenția umană urmărește controlul asupra executantului, iar în condițiile liberalizării relațiilor interumane este mai simplu să pui la treabă pe cineva care nu are drepturi civile, decât să înveți despre oameni și cum să îi aduci alături de tine la îndeplinirea obiectivelor, pe calea atingerii țelului superior. Deși tot mai multă lume vorbește, cu sprijinul rețelelor media, despre calitățile spirituale și relaționale ale speciei căreia îi aparținem, se pare că la nivel individual este diferit. Am putea spune că deschiderea către audiența mondială nu a alungat alienarea, așa cum se spera în a doua jumătate a veacului trecut. Mai mult decât atât, însingurarea s-a accentuat pe măsură ce a crescut accesul general la aproprierea mai multor identități pentru o singură persoană.

Există avantaje evidente din crearea și folosirea pe scară largă a spațiului virtual și a mijloacelor pe care acesta le pune la dispoziția oamenilor. Cred că asta trebuie să vadă oamenii: avantajele din tehnologia aplicată și virtuală; și faptul că lumea virtuală nu este ruptă de lumea tangibilă, că oamenii continuă și în această epocă istorică să aibă aceleași metehne neetice. Soluția este educația și o educație fără pudoare, care să îi readucă pe oameni în marja valorilor umane cunoscute, recunoscute și perene. Sigur că nicicând nu vom fi toți la fel, însă față de niște repere utile, recunoscute și statornicite prin renașterile istorice care au urmat marilor pierderi ale civilizației umane este necesar să ne reorientăm, reconfigurăm concepțiile. Pentru că pe baza acestor concepții construim și utilizăm toate explicațiile fenomenelor naturale exprimate prin știința și tehnica umană.

Inteligența artificială, oricât de evoluate vor fi algoritmii și dispozitivele construite în ajutorul existenței umane, nu va putea depăși niciodată inteligența umană. Există printre oameni persoane cu o mai redusă capacitate de a înțelege fenomenele explicate și transpuse în practică de semeni de ai lor. Unii oameni sunt suficienți cu ceea ce știu, dând dovadă de capacitate/dorință redusă de adaptare (!), adică de inteligență umană la o scară redusă. Cred că aceștia sunt mai puțin numeroși decât semeni de-ai lor care să își găsească metode și mijloace de trai în noul context tehnologic. Deși pare o blasfemie, chiar și cultele ar putea demonstra prin noile mijloace continuitatea credinței, așa cum au făcut, spre exemplu, cu pârghia, scripetele, automobilul sau transmisia de sunet și imagine la distanță.

Cariera profesională aparține fiecăruia dintre noi și este influențată de cultura familială și locală. Inteligența artificială aparține producătorilor și dezvoltatorilor acesteia și nu este spre interesul lor să rămână în folosință izolată, cel puțin din două motive pragmatice: securitatea informațiilor și a dispozitivelor pe care acestea sunt procesate; și traficul monetizat și certificat prin rețelele cibernetice actuale.

Persoanele se educă. Inteligența artificială se actualizează. Va trebui să acceptăm și să ne obișnuim că acest tandem reprezintă de acum omul, omenirea.©